Am avut un week-end minunat!
A fost plin de veselie, de relaxare, de caldura, de nisip fierbinte, de mare cu apa calda, de prieteni, de glume si de soare.
dupa cateva saptamani in care am fost un copil rasfatat si plangacios care nu stia sa spuna decat: Vreau la Mika! Nu mergem si noi la Mika?, vineri seara am pornit spre Mamaia. trei fete viitura am lasat in urma Bucurestiul si ne-am indreptat spre mare. Corsi a fost cea mai draguta masina de pe drum si am avut cel mai simpatic sofer-entertainer -Cami. eu am avut rolul extrem de important de copilot (noroc ca era drumul drept si ca n-a trebuit sa facem de multe ori dreapta-stanga sau sa citesc vreo harta).
spre deosebire de celelalte excursii la mare, ca fundal sonor n-am mai avut muzica romaneasca si nici pe Daniel Iordachioaie cu Ma-ntorc la tine iar si iar mare albastra, cum se intoarce valul tau vesnic la mal. am ascultat muzica veche, din perioada noastra de liceu...
dar a venit si ziua de sambata...primul lucru pe care l-am facut a fost sa mergem la plaja, normal. ne-am gasit sezlonguri, ne-am asezat sub umbreluta si apoi directia apa....calda, nu era adanca (tocmai buna pentru cei care nu stiu sa inoate -ca mine), fara valuri...marea perfecta. restul zilei a urmat traseul clasic al zilelor la mare: soare, baie in mare, mancat, soare, baie etc. iar seara am plecat la concert la mika.
in ciuda explicatiilor Laurei ca Mika nu va canta mai devreme de ora 21.00, la 19.15 eram pe plaja, doar nu era sa pierdem concertul (de parca am fi avut sanse, dar totusi..). Laura a avut dreptate, Mika a inceput sa cante pe la 22.00, dar te pui cu copii rasfatati si caposi? dar asteptarea a meritat din plin. Mika a fost genial! a vorbit cu publicul in engleza si intr-o romana perfecta care m-a impresionat. Nu numai ca n-a confundat Bucharest cu Budapest, dar a facut eforturi sa ni se adreseze in romana si nu de hartii sau prompter. a cantat minunat si toata lumea din public a cantat si a dansat cu el tot concertul. am tipat cat am putut de tare la Rain: I hate days like this! Da urasc zilele cu ploaie, cu tristete, zilele fara speranta, zilele in care nu-ti gasesti drumul, zilele in care nu razi! I hate days like this!
am dansat pe Grace Kelly iar la Blue Eyes mi-am amintit de toti barbatii dupa care am suferit si de cat mi-as dori sa ma indragostesc din nou, am topait de zor la We are golden (da...chiar ma consider young and golden), am plans la Happy Ending gandindu-ma la toate persoanele dragi care nu mai sunt acum langa mine si la prietenii care sunt acum departe. de fapt, am trait fiecare cantec la maximum si mi-am exteriorizat bucuria sau tristetea. ma simt norocoasa ca am ajuns sa vad spectacolul pe care l-am trecut pe primul loc in topul concertelor preferate -pentru costumele colorate, pentru cat de activ a fost pe scena impreuna cu trupa, pentru romana pe care a vorbit-o, pentru cum a interactionat cu publicul etc. adevarul este ca il iubesc pe MIKA!!!!!!!!!!!!
dupa concert Cami ar fi vrut sa ajungem la Liberty Parade, dar drumul nostru s-a oprit la Scoica la o bere si o pizza.
duminica a fost frumos: soare, baie in mare, cautarea unui pepene, vant, valuri, nori de ploaie care ne-au ocolit pe noi, o sesiune de fotografii pe plaja (Cami este autorul -normal), un episod dintr-o telenovela despre care nici eu nici Cami nu stiam nimic (decat ca ne place de Fernando Colunga), pepenele mancat in foisor si apoi strans bagajele si somn... luni plecam devreme spre Bucuresti.
a fost un week-end minunat. mi-ar placea ca fiecare week-end sa fie asa.