Uneori ti se lipesc de suflet oameni, locuri, carti mai tare
decat tatuajele pe piele. Si cand te gandesti la ei sau ele simti cum iti cresc
aripi. Indiferent cat de departe sau aproape sunt, simpla amintire e ca o
invocare.
Sunt cei mai duri profesori care te fac sa plangi si sa te
intrebi cu ce gresesti atat de grav. Doar, poate, doar poate, rolul lor de a-ti
demonstra cat de puternic esti de fapt sau ca singura greseala pe care o faci
este ca le dai atat de multa putere lor. Si pana la urma ajungi sa le
multumesti ca la un moment dat au existat in viata ta si ca ti-au fost
profesori. Si zambesti cand te gandesti la ei pentru ca raul lor a facut un
mare bine.
Sunt cei care, sub o forma sau alta, te provoaca sa-ti
depasesti toate limitele, sa iesi din toate zonele de confort in care ai vrea
sa te ascunzi. Si lor le multumesti, indiferent ca te-au tinut de mana sau ca
simteai ca au un bici care te va atinge la fiecare pas gresit, pentru ca te-au
determinat sa-ti infrunti propriile frici si sa realizezi ca singurele limite
care te ingradeau erau cele impuse de tine.
Sunt cartile in care te regasesti in fiecare cuvant si par a
fi scrise de tine, daca ai fi avut talent. Cuvinte care te pun in fata unei
mari oglinzi si te forteaza sa te uiti lung la tine atat cat ai nevoie pana
cand vezi un prieten in imaginea reflectata nu un dusman.
Sau sunt cartile ale caror cuvinte le simti ca pumni in
stomac care te fac sa te indoi de durere si le-ai arunca departe de tine,
astfel incat sa nu le mai vei niciodata. Dar te intorci la ele dupa fiecare
pagina, pentru ca stii ca pumnii care te lovesc sunt de fapt adevarul pe care
te refuzi sa il vezi si sa il accepti. Si la final esti recunoscator ca ai
deschis cartea si ochii.
Sunt locurile in care te simti mai liber decat te-ai simtit
vreodata, in care stii ca poti realiza orice si in care nu iti pasa de ce ar
putea crede despre tine cei din jur. Locuri in care pur si simplu poti fi tu,
fara masti si asteptari pentru ca, paradoxal, pare mai simplu sa fii tu printre
straini.
Sunt locurile in care te simti ca la inchisoare, singur, in
intuneric si te gandesti doar cum sa evadezi de acolo sau la ce mecanisme iti
poti activa ca sa rezisti. Locurile care te invata despre puterea ta
interioara, despre a-ti pastra speranta si despre cat de mult conteaza o
picatura de imaginatie.
Dar si locurile si obiectele pe care le iubim sunt legate de
oameni. De acei oameni care, intamplator sau nu, intra in viata noastra si ne
invata sa ne scriem propriile povesti, devenind personaje in ele. Iar povestile
le purtam cu noi oriunde mergem, ca tatuaje pe suflet.